Trebuie să recunosc că acesta pare a fi cel mai educativ joc Carmen Sandiego de până acum. Mi-a plăcut şi sper să-ţi placă şi ţie. Rămâne oarecum credincios întregii serii, dar are unele lucruri care-l deosebeşte de aceasta.
Avem de-a face din nou cu o bandă de hoţi care săvârşesc crime şi tu trebuie să-i prinzi pe fiecare, unul câte unul, căutând indicii, urmărindu-i, identificându-i şi sfârşind prin a-i aduce în faţa judecăţii. După ce-i închizi pe toţi aceşti bandiţi, vei pleca pe urmele lui Carmen însăşi.
Ai din nou trei mostre de informaţii despre următoarea mişcare a criminalului şi pe baza acestora trebuie să-ţi planifici propria mişcare.
Ceea ce este diferit este ajutorul ce ţi se oferă în joc!
Ai o hartă a Statelor Unite, divizată în 6 părţi. Aceasta înseamnă că ai numai şase locuri pe care le poţi vizita, dar sunt mai multe perioade istorice când poţi face aceasta. O hartă, în care alegi în acelaşi timp regiunea şi perioada istorică, include de asemenea şi câteva notiţe despre un teritoriu anumit. Astfel, dacă indiciul zice că suspectul dorea să asiste la ceremonia proclamării Arkansasului ca stat, tu deja ştii unde şi când trebuie să pleci (simplu, priveşte harta, găseşte Arkansasul şi vei vedea când a devenit stat).
Indiciile care te ajută să dezvălui identitatea cuiva sunt puţin mai ambigue, şi trebuie să recunosc că am fost nevoit să folosesc internetul pentru a le descifra. Bine, Mohammed Ali (ca sportivul meu preferat) a fost destul de uşor, dar când indiciul menţionează că artistul preferat al unei persoane este un fotograf, atunci trebuie să-i verific pe toţi suspecţii pentru a şti cine este un fotograf (din fericire bunul nostru Google nu m-a dezamăgit niciodată).
De asemenea am fost nevoit să folosesc Google la întrebările pentru promovare. Din fericire nu sunt nişte simple întrebări menite să verifice autenticitatea copiei tale (de exemplu: care este litera din mijloc din al nouăsprezecelea cuvânt de pe pagina 4, dacă răsfoieşti manualul începând cu mijlocul capitolului 3 în direcţia opusă acelor ceasornicului în timp ce bei un pahar de lapte pe fundul unei gropi de 3 metri). Din nou, trebuie să spun că-şi face treaba bine!
Deci, jocul a reuşit să păstreze calităţile plăcute ale seriei Carmen Sandiego, de la animaţiile amuzante cu „V.I.L.E. henchmen” (bandiţii vicioşi), până la numele drăguţe ale escrocilor, ca Leaf Malone (sau „leave him alone”, ceea ce în traducere înseamnă „lasă-l în pace”) sau Stanley Cupp (nu e vorba despre turneul hockey), încercând în acelaşi timp să te stimuleze să cauţi informaţii. Nu trebuie să le ştii pe de rost, dar trebuie să gândeşti logic şi să le găseşti (fie în joc ori în afara lui).
În concluzie, un pic peste medie pentru acest joc, chiar dacă încă mai are unele lucruri lipsite de logică, ca de exemplu existenţa a trei indicii diferite, dar care vorbesc despre acelaşi punct geografic, în aceeaşi perioadă de timp (cum ar fi evenimentele din Texas şi New York din 1978 şi cel din Washington DC, care a avut loc în 1982).
Parte din seria Carmen Sandiego